Am cumpărăt naționala de fotbal a României!

Înregistrari audio/vido incredibile cu Mircea Sandu FRF, cianura si banii – inregistrarea completa a negocierilor

Geamurile fumurii se lasă ireal de încet în jos. Albul zăpezii îmi lovește retina. Îmi amintesc că am uitat de batistă în cazul în care îmi curg ochii de la frig ori lumină prea puternică. Preventiv, îmi pun deja ochelarii. Din dreapta, Domnul T. îl întreabă pe taximetrist. ”Nu vă supărați, cum ajungem la sediul Federației Române de Fotbal?”. Zâmbesc și înjur în același timp. Domnul T. nu și-a intrat încă în rolul de director (de marketing) cu buget de milioane de euro sub pix. Sper că-și va pierde amabilitatea până la întâlnirea cu Mircea Sandu. Intervin peste nedumerirea taximetristului: ”La Casa Fotbalului!”. ”Aaa… păi mai mergeți vreo 50 de metri și pe stânga e scurtătura (zâmbește șmecher)… prin curtea școlii… vedeți că e o poartă ruginită… apoi la stânga și dreapta”. E ora 14.15. Estimăm că ajungem prea repede. ”Și drumul normal pe unde e?”. Taximetristul e din ce în ce mai mirat. ”Oare ce-or fi pățit oamenii ăștia?”, s-o fi întrebând. ”Au mașină bengoasă, paltoane și ceasuri scumpe, da… vorbesc frumos și vor să meargă pe drumul normal, nu să taie peste linia continuă… hmmm”. Își revine însă din uluială, iar traseul lui seamănă cu a unui șarpe. ”… păi înainte, până la primul semafor… apoi la stânga… iară la stânga… încă o dată la stânga și apoi la dreapta”. ”Mulțumim!”. Geamurile fumurii se ridică. Nu mai văd ultima reacție a taximetristului.

”Ne-am obișnuit să cumpărăm. Pentru echipa națională am venit. Să o luăm!”

S. pornește. Face prea repede la stânga, înainte de primul stop. În cele din urmă, tot prin curtea școlii, prin ”poarta ruginită”, trecem. Mai pierdem însă din timp prin zăpezile de pe lângă National Arena.  Mircea Sandu și Bogdan Nițescu, directorul de marketing de la FRF, ne așteaptă la 14.30. Noi ne-am propus să ajungem la 14.35. Dar tot ”la fix” am tras în fața ușei FRF. Domnul T. coboară primul și-i deschide portiera Doamnei M. (directorul de CSR ;) ). Îmi dau seama că am uitat să-i spun lui S. că el trebuie să-mi deschidă portiera mie. Domnul T. își dă seama, se apleacă înapoi în mașină și-i șoptește lui S. ”Deschide-i ușa Domnului Năstase”. S. coboară și-mi deschide portiera. Înainte de a coborî, am grijă să pornesc înregistrarea. Lângă mașină, renunțăm la parpalace. Ne deschide ofițerul. Domnul T. nu-l lasă să întrebe ceva. ”La domnul președinte am venit. Ne așteaptă. Anunțați-l și pe domnul Nițescu”. Ofițerul se repede pe cele câteva scări care-l despart de pupitrul lui. ”Da… mi-au spus că veniți…” se aude în urma lui. Urcăm și noi, agale, în urma lui. ”Domnul Nițescu vă așteaptă la etajul 2”. Luăm liftul. Își intră în rolul protocolar și Doamna M.: ”E frumoasă clădirea. E luminoasă.” Clinc! Domnul Nițescu ne așteaptă în fața biroului lui Mircea Sandu. E în blugi și o helancă gri. Ne simțim în superioritate. Vorbește ceva cu secretara și apoi ne poftește înăuntru. Mircea Sandu ne așteaptă în mijlocul camerei. Pe un perete, pe o plasmă uriașă, se derulează imagini, pe Realitatea TV, cu dezăpezirile din Moldova. Sonorul e destul de tare, uneori acoperind vocile, dar nici Mircea Sandu și nici altcineva nu dă vreun semn că ar fi deranjat. Zâmbesc și-i mulțumesc în gând prietenului care a prevăzut și aspectul ăsta – un radio ori un televizor care să meargă în fundal, pentru a bruia eventuale înregistrări – tehnologia pe care mizăm nu e sensibilă la interferențe.

Comenzile, ”un ceai fierbinte” (pentru mine), ”cafea” (pentru Doamna M. și Domnul T.), și peste partea protocolară se trece pe repede înainte. Mircea Sandu intră direct în problemă. ”Mă bucur să ne cunoaștem și dintr-o perspectivă, de viitor, de imagine…” Îl întrerup. ”Noi ne-am tot asociat cu sportul… de-asta oferta primită ni se pare foarte interesantă. Noi ne-am mai asociat cu alte echipe… cu campioana de la baschet… cu CFR-ul… cu echipa de rugby… Deci ne-am obișnuit să cumpărăm imagini de echipe.  E rândul lui Mircea Sandu să mă întrerupă. ”Nivelul la care venim noi acuma cu discuția este, totuși, poate cel mai înalt din sportul românesc… fiind vorba de Federația de Fotbal și de echipa națională, ea este cea mai vizibilă… Să fiți convinși că sunt un om care vine cu toate lucrurile foarte…”  Intru eu peste: ”Noi pentru echipa națională am venit. La modul cel mai sincer: SĂ O LUĂM!”.

Replay

Acțiunea de mai sus (desfășurată marți, 14 februarie 2012, la sediul Federației Române de Fotbal) a început cu mai bine de două luni în urmă, în decembrie 2011. Cu un mail din partea FRF, sosit pe adresa Asociației Alburnus Maior, din Roșia Montană. Mailul exprima intenția FRF de a-și vinde drepturile de imagine către RMGC. Doar că (teribil ghinion, pentru Mircea Sandu, evident) mailul a fost trimis tocmai către opozanții proiectului minier. Ulterior, încercând să-mi explic cum a fost posibilă o asemenea gafă de proporții, am găsit o singură explicație: publicitatea și propaganda RMGC, care afirmă, pe toate gardurile, că ”localnicii din Roșia Montană vor doar minerit”. Din cauza agresivității lor, și la FRF, dar și în alte părți, e probabil de neconceput că în Roșia Montană există și oameni care nu vor să plece, nu vor să-și vândă proprietățile, pur și simplu nu vor minerit. Desigur (cum am văzut deja), președintele FRF va arunca toată responsabilitatea gafei pe umerii directorului de marketing, Bogdan Nițescu, care a trimis mailul inițial și a ținut corespondența până în momentul întâlnirii. Pe perioada discuțiilor, Mircea Sandu a menționat însă faptul (ba chiar a ținut să sublinieze asta) că a fost vorba de o inițiativă personală, după ce a văzut interesul RMGC pentru diferite echipe.

Incredibilă nu rămâne însă doar gafa inițială, ci și faptul că aceasta s-a menținut pe parcursul a două luni de discuții preliminare. Faptul că nimic nu i-a avertizat pe cei de la FRF că nu au de a face cu reprezentanți ai RMGC. Că ”președintele” i-a pasat către asistentă, asistenta către directorul de marketing (Domnul T.), Domnul T. către CEO (Dragoș Năstase, alias Mihai Goțiu), Dragoș Năstase înapoi către Domnul T.. Că la întâlnirea a apărut Doamna M. (director de CSR), cu care nu se discutase nimic și pe care nu o menționase cineva până atunci. Că la mailuri ori la telefoane li s-a răspuns cu întârzieri măsurate în zile ori chiar peste o săptămână. Că în nicio discuție sau corespondență nu am menționat vreodată amănunte despre RMGC, nu am pronunțat vreodată numele companiei (singura afirmație făcută fiind că ”suntem de la Roșia Montană”). Memorabil e și faptul că nu am fost legitimați la intrare (cum prevede expres Regulamentul FRF postat pe site-ul instituției) și că nu am făcut schimb de cărți de vizită nici la începutul, nici la finalul întâlnirii.

Pregătiri

Și, totuși, de ce am avut nevoie de două luni? Explicația e simplă: pentru că niciun moment nu am crezut că totul e așa ”de simplu” și că putem ajunge atât de departe. Maximul pe care îl speram (la început) era să ajungem la o discuție telefonică cu Mircea Sandu, în care să confirme interesul pentru RMGC. ”Pofta îți vine însă mâncând” și, pe parcurs, am hotărât să întindem coarda la maxim. În fond, dacă le-a reușit celor de la ”The Yes Man”, de ce nu ne-ar reuși și nouă. Inspirați de ”Yes Man” am început să concepem apoi planul. Să strângem recuzita necesară: costum, pantofi, ceasuri ”de firmă”, cămăși, cravate, stilouri, agendă, un colier de mărgele pentru Doamna M., obținut pe ultima sută de metri (stiloul Parker și o cămașă au fost singurele contribuții personale), programări la hair-silist (ah… sacrificiul suprem ;) am renunțat la păr și la barbă), chetă, scenarii, repetiții. Celor care au participat la această acțiune (și nu au fost deloc puțini) le mulțumesc, oficial, acum.

Ce am vrut să obținem

Partea cea mai grea a fost stabilirea (definitivarea) scenariului. Ce vrem să obținem. Scopul a fost clar: să demascăm un numit mod ”de a face afaceri” în România, mai exact modul în care persoane publice (din domeniul politicului ori din alte domenii), instituții publice, cluburi de fotbal ori de alte sporturi, festivaluri de film, teatru, muzică acceptă să spele imaginea cuiva (firme) care are un buget suficient de mare pentru a cumpăra orice. De la spațiu publicitar la conștiințe. Să arătăm umilințele pe care sunt dispuși să le înghită și, nu în ultimul rând, să demonstrăm modul în care decurg ”negocierile” în astfel de situații. De această dată, ținta a fost Mircea Sandu, administratorul unuia dintre cele mai importante branduri ale României: naționala de fotbal.

Ca să reușim toate acestea, un lucru era clar: cererile trebuiau să fie într-atât de aberante, total neplauzibile într-o negociere corectă, încât, în momentul formulării lor (a oricăreia dintre cerințe) să fim dați pe ușă afară. În cele din urmă, am definitivat lista:

  • Să reiasă clar că intenția noastră este de a CUMPĂRA (LUA) naționala de fotbal a României și imaginea ei; iar acest lucru să fie menționat explicit;
  • Mircea Sandu să accepte (cum ar mai fi făcut și alții) publicarea/difuzarea de interviuri publicitare în mass-media generaliste, de sport ori de business, în care să laude ”AȘA-ZISELE MII DE LOCURI DE MUNCĂ”, ”EFECTELE BENFICE ALE CIANURII”, ”AȘA-ZISELE BENEFICII PENTRU ROMÂNIA”; conținutul materialelor să fie stabilit de departamentele de marketing, iar Mircea Sandu ori alte persoane din federație DOAR SĂ ȘI LE ASUME ÎN NUME PROPRIU, iar noi ”să rezolvăm să apară ca materiale jurnalistice, nu ca publicitate ori advertoriale”;
  • Să aducem naționala de fotbal a României la Roșia Montană și să-i punem pe jucători în situații jenante ori cel puțin controversate (”să dea ture în jurul iazului cu cianură”, ”să bea apă în care NOI SPUNEM că ar fi cianură”, ”să se fotografieze în mineri”);
  • Să obținem sprijinul explicit al FRF pentru ”a controla suporterii și galeriile” pentru a nu mai afișa banere împotriva proiectului pe stadioanele în care joacă naționala;
  • Să-i promitem promovarea jucătorilor tineri pe care FRF decide să-i promoveze, ”PENTRU A NE FOLOSI” de imaginea lor în viitor;
  • Să mutăm (programăm) meciuri ale naționalei României la Cluj, pentru”A PREGĂTI TERENUL” pornirii proiectului de la Băișoara (stațiune de schi de lângă Cluj, unde RMGC deține o licență de explorare);
  • Să stabilim o ”complicitate” între noi și reprezentanții FRF pentru ”A LE LUA BANII CANADIENILOR”;
  • Să obținem o sumă pentru care Mircea Sandu, FRF, naționala și membrii lotului național sunt dispuși să accepte toate cerințele;
  • Să folosim cuvinte dure, neinterpretabile;
  • Chiar dacă aceste cerințe sunt formulate de către noi, Mircea Sandu să confirme că este de acord cu ele (”da”, ”sigur”, ”de acord” – de unde și titulatura de yesman).

Ce am obținut (fragmente de conversație)

Mircea Sandu: Mă bucur să ne cunoaștem și dintr-o perspectivă, de viitor, de imagine…

Dragoș Năstase (CEO): Noi ne-am tot asociat cu sportul… de-asta oferta primită ni se pare foarte interesantă. Noi ne-am mai asociat cu alte echipe… cu campioana de la baschet… cu CFR-ul… cu echipa de rugby… Deci ne-am obișnuit să cumpărăm imagini de echipe.

Mircea Sandu: Nivelul la care venim noi acuma cu discuția este, totuși, poate cel mai înalt din sportul românesc… fiind vorba de Federația de Fotbal și de echipa națională, ea este cea mai vizibilă… Să fiți convinși că sunt un om care vine cu toate lucrurile foarte…

Dragoș Năstase: Noi pentru echipa națională am venit. La modul cel mai sincer: SĂ O LUĂM!

***

Dragoș Năstase: Eu zice că vom ajunge să colaborăm. Acum am venit să discutăm un pic niște amănunte legate de propunerea trimisă către Roșia Montană… Niște amănunte dacă le-am putea clarifica ar fi cel mai bine… Deci vă gândiți ca la un sponsor principal să fie…

Mircea Sandu: Deci mă gândesc că impactul este în momentul în care apari în permanență pe treining, pe tricoul de antrenament… pe tot ce înseamnă inelul unde se pregătește echipa națională… probabil și pe inelul la meciurile oficiale… aia cumpărăm de la un partener la care am vândut, nu-i o problemă… Sigur, dreptul de imagine al echipei naționale, echipament în civil… pentru că ei au drepturile lor… echipamentul echipei naționale… ei… drepturile sunt ale federației și le pot… Ca să fac rost de bani, vând și eu imagine…

Dragoș Năstase: Iar noi la rândul nostru PUTEM FOLOSI

Mircea Sandu: PUTEȚI FOLOSI, SIGUR

Dragoș Năstase: Mai mult decât FOLOSIREA NAȚIONALEI DE FOTBAL A ROMÂNIEI, noi avem și alte parteneriate în care persoane… vin și ne susțin în diferite contexte… îl avem pe academicianul Răzvan Theodorescu, îl avem din publicitate pe Bogdan Naumovici, o avem pe fata asta, Corina Vințan, pe care o punem la Guvern… în curând o să fie înapoi în Guvern… și ne gândim ca și din partea dumneavoastră să avem o astfel de susținere… vor fi materiale, interviuri în care dumneavoastră…

Mircea Sandu (peste Dragoș Năstase): Sigur, sigur…

Dragoș Năstase: … în care dumneavoastră susțineți AȘA-ZISELE MII DE LOCURI DE MUNCĂ pe care le facem … faptul că CIANURA NU E AȘA CUM ZIC UNII

Mircea Sandu: Io înțeleg, că aicea sunt interese și interese

Dragoș Năstase: Exact. Ăsta sunt genul de interviuri… poate Bogdan (Nițescu – n.a.) știe… care nu apar doar în ziarele de sport… o să apară și în televiziune, în ziare de business… în care dumneavoastră sau oameni din federație vin… interviurile se negociază… DUMNEAVOASTRĂ VĂ UITAȚI, LE ACCEPTAȚI, LE ASUMAȚI mai departe…

Mircea Sandu (peste Dragoș Năstase): Sigur…

Dragoș Năstase: Apoi ar mai fi niște evenimente pe care am dori să le organizăm, dacă se poate, la Roșia Montană… doamna Director M. vă poate spune mai exact, pentru că ea se ocupă de genul ăsta de evenimente…

Doamna M.: Un eveniment la care noi ne-am gândit că ar fi chiar un beneficiu de imagine pentru ambele părți ar fi o vizită a nationalei la Roșia Montană. Pentru noi este foarte important să arătăm lumii Roșia Montană…

Mircea Sandu:  Aaa… ok. Sigur.

Doamna M.: Și la aceasta… Dacă îmi permiteți să vă spun la ce ne-am gândit noi. Evident… după cum vedeți și dumneavoastră un asemenea eveniment… Ne-am gândit: câțiva jucători de la națională meargă efectiv în carieră,în mină. Lumea trebuie să vadă ce înseamnă o astfel de carieră, pentru că noi am face la Roșia Montană cea mai mare (carieră – n.a.) din Europa și lumea trebuie să vadă ce înseamnă. Evident …

Mircea Sandu: Da, cu un tricou pe ei

Doamna M.: Da, evident, asta putem sa facem la fața locului și să fie cât mai vizibil. De asemenea, noi vrem să construim acolo un iaz de decantare foarte mare, care, la fel, de fiecare dată când încercăm lumii să îl explicăm, spunem că este cât câteva terenuri de fotbal… și atunci… ca lumea să poată să vizualizeze ceea ce presupune… Și atunci, câțiva dintre jucători, dacă arputea apară cumva în jurul iazului… dea câteva ture. Ar mai fi o… să zicem, sesiune de imagine. Nu este folosită numai de noi, asta se folosește de majoritatea… De asemenea, ca la finalul unui asemenea tur al RoșieiMontane, câțiva dintre jucători închine un pahar în care NOI SPUNEM CĂ ESTE CIANUĂ. Evident, nu este… e mult sub limitele admise. Și… prinasta arătăm lumii nu este așa de rea. Pentru că problema de imagine, din nefericire, este legată de impactul cianurii…

Mircea Sandu: Da ministrul (Mediului, Laszlo Borbely – n.r.) a spus, că va bea apă din asta…

Doamna M.: Dumnealui ne-a recomandat indirect o asemenea abordare, ca dumnealui ar fi dispus să bea apă din iazul de decantare și deci… noi ne-am gândit la un eveniment de genul acesta. Evident, urmează să le discutăm…

Mircea Sandu: Acum… o să vedem asta cu băut din iaz…

Dragoș Năstase: Nu… E un pahar de apă în care NOI SPUNEM e cianură(râsete). Asta… Bem cianura….

Mircea Sandu (jovial): Pentru unii e bună. Mai ales din politică.

NOTĂ: Dragoș Năstase (CEO-ul ”de la Roșia Montană”)  este un nume ales aleatoriu, fără a avea nicio legătură cu persoane care poartă acest nume. Același lucru este valabil și în cazul Doamnei M. (CSR Manager) și a Domnului T. (Marketing Manager). La începutul acestei acțiuni, am stabilit că le voi proteja identitatea celor doi prieteni care au interpretat rolurile. De asemenea, persoanele care apar în filmulețul următor (în care îl puteți asculta și pe Mircea Sandu) sunt mesageri, nu persoanele care au participat la pregătirea demascării și care au realizat, de altfel, filmul.

Mircea Sandu: Acum… o să vedem asta cu băut din iaz…

Dragoș Năstase: Nu… e un pahar de apă în care NOI SPUNEM că e cianură (râsete). Doar n-o să punem cianură… poate whisky punem în el…

Mircea Sandu: Da… mai simbolistic, așa… ăăă… mă gândesc la o chestie… că dacă finalizăm undeva pana în luna mai… să iau un charter să ma reped cu echipa… eventual să facem un meci cu Alba Iulia. Deci noi pe 25 mai plecăm deja să facem un turneu de pregătire în  Austria și Elveția… Pe 23 am finala Cupei… doar fără jucătorii ăștia care pot juca finala, eventual.

Dragoș Năstase: Dacă nu, și pe parcursul parteneriatului, nu e chiar…

Mircea Sandu: Sigur, sigur. Nu, dar putem să facem până atunci… Pe interviuri, pe declarații, cu jucători. Se crează prin specialiști, în spate imagini cu… și ei se întâlnesc… aveți încredere…

Dragoș Năstase: Adică NE PUTEM BAZA PE DUMNEAVOASTRĂ?

Mircea Sandu: Sigur că da. Putem face… încă o dată… ei sunt plătiți de noi șiTRE’ SĂ PRODUCEM. CA SĂ PRODUCEM, EI… Avem drept asupra imaginii lor de grup. SUNTEM ECHIPA NAȚIONALĂ…

Mircea Sandu: ”Dracu să-i ia!” ”Se pot controla!”

Încerc să-mi stăpânesc emoțiile. E ireal cât de ușor cedează Mircea Sandu cerințelor noastre. ”Noastre” fiind Dragoș Năstase (alias suprasemnatul), Doamna M și Domnul T, CEO, CSR Manager, respectiv Marketing Manager la ceea ce președintele FRF crede că ar fi Roșia Montană Gold Corporation, lucru pe care noi nu l-am afirmat însă niciodată pe parcursul a două luni de negocieri preliminare. Îmi pun un plic de zahăr în ceai și dau să-l amestec. În clipa următoare îmi blestem ideea. E imposibil să-mi stăpânesc mâna – lingurița se izbește cu furie de pereții ceștii, iar sunetul scos îmi sună printre neuroni mai puternic decât toaca unei mănăstiri. Ar fi stupid ca întreaga acțiune să cadă din cauza unei cești de ceai. Îmi pare că am parcurs drumul către capătul eternității și înapoi până reușesc să așez lingurița pe marginea farfurioarei. Din fericire am fost salvat de Doamna M, care îi explică lui Mircea Sandu cum jucătorii naționalei de fotbal ”vor da ture în jurul iazului cu cianuri”. Îmi împreunez palmele și mă felicit, totuși, că am evitat să-mi iau o agendă în care să-mi notez detalii. Revin în discuție.

E marți, 14 februarie, 2012, în jurul orei 14.30 și suntem la sediul Federației Române de Fotbal (FRF), în biroul lui Mircea Sandu, în prezența lui și a directorului de marketing, Bogdan Nițescu. Împreună cu prietenii mei am venit să cumpărăm naționala de fotbal a României.

Dragoș Năstase: Foarte de acord. Încă o problemă am mai vrea să clarificăm. Am mai avut la parteneriatele astea din sport niște mici surprize cu niște AȘA ZIȘI SUPORTERI… îmi permit să zic… chiar dacă se supară… uniiCIUMPALACI, care țin ei neapărat să iasă în evidență, dar Domnul T…

Mircea Sandu: Asta… depinde de cine sunt… sunt plătiți, mai fac parte dincâte un grup… DRACU SĂ-i IA!

Domnul T: Ideea e că am vrea să ne asigurăm că la meciurile naționalei nu se strigă lucruri care ne-ar putea denatura nouă imaginea; nu sunt afișate însemne care iarăși nu ne avantajează pe noi….

Mircea Sandu: Da … la ce vă referiți… însemne?

Domnul T: Banere, vin cu banere…

Dragoș Năstase: Vin ei cu niște banere… Cu ”Salvați Roșia Montană!”… Deci astea, dacă DACĂ SE POT CONTROLA LA INTRARE să…

Mircea Sandu: Aha, aha…..SE POT CONTROLA! SE POT CONTROLA!… Deci noi, în general nu-i lăsăm cu banere.

Dragoș Năstase: Am înțeles.

Mircea Sandu: Stadionul ăsta are marele avantaj că a civilizat lumea. Este foarte modern, de la glet și până în interior… are el niște deficiențe, dar asta ar fi altă problemă…nu am avut niciun incident major față de ce se întâmplă pe celelalte stadioane… adică lumea a fost cu 2-3 ore înainte, sunt bufete pentru a servi diferite produse alimentare sau pentru a bea bere fără alcool, cafea, apă și așa mai departe…are locul asigurat în stadion… ăăă… n-au fost cu banere sau dacă a apărut un baner imediat… greu se pătrunde cu banere…

Dragoș Năstase: Și dacă se pătrunde se poate rezolva

Mircea Sandu: Noi avem o agenție cu care lucrăm, BGS, care e cea mai bine plasată agenție… deja avem la fiecare meci 700 de stewarzi.

Domnul T: Și cu scandările putem face ceva?

Mircea Sandu: Aia cu scandările e mai greu de controlat… Aia și io îmi aud… de toate… și io și Mitică (Dumitru Dragomir, președintele LPF – n.a.), ne injură, ne…

Dragoș Năstase: Am înțeles, dar dacă găsim că sunt câțiva mai agresivi, care urmăresc ei și vin la toate meciurile… să-i punem pe lista aia cu huligani, să-i…

Mircea Sandu: Numai pentru scandări nu se poate… pentru alte acte, da… acte violente…

Dragoș Năstase: Dar dacă ei încearcă să intre cu forța cu un baner…

Mircea Sandu: Nu… aia e clar că n-au cum… n-au cum…

Dragoș Năstase: Deci le confiscă…

Mircea Sandu: Da, la bannere putem să ne asigurăm în proporția cea mai mare. De multe ori… nenorociții, îmi cer scuze că spun așa, intră cu bucăți, bucăți, bucăți, bucăți… și care le asamblează acolo. Intră fetele suportere cupraf de pușcă și fac bombardelele pe loc

Dragoș Năstase: Dar din partea dumneavoastră practic avem

Mircea Sandu: Toată deschiderea… bineînțeles… bineînțeles

”Noi vrem să folosim imaginea lor”

Dragoș Năstase: Ce mai vroiam să discutăm… asta e o propunere din care câștigăm fiecare, dacă avem un parteneriat de lungă durată și… dumneavoastră știți deja ce jucători aveți și la celelalte loturi… cu care noi să avem contracte în timp…

Mircea Sandu: Avem deja… la meciul cu Uruguay (răsfoiește niște hârtii pe masă) avem 12 jucători deja în prima reprezentativă…

Dragoș Năstase: La altceva mă refer… dintre cei tineri…

Mircea Sandu: … la ăștia mă refer… e Chipciu de la Brașov, pe care l-a luat Steaua… e Chiricheș, care a jucat deja în prima reprezentativă… ăștia sunt tineri… e Pantelimon, Tătărușanu, la 23-24 de ani, sunt tineri… ce mai avem… Mățel, care, din păcate a fost accidentat, acuma își revine… una peste alta avem pe lângă ăștia… Goian, Radu Ștefan (…)

Dragoș Năstase: Am înțeles… dar ce vroiam să vă propunem, pentru că NOI VREM SĂ FOLOSIM IMAGINEA LOR în timp, și atunci dumneavoastră să ne spuneți: ”ăștia sunt jucătorii pe care vrem să-i ducem în față, să-i promovăm”, și atunci noi mai avem, pe la ziare, pe la televiziuni, spații publicitare cumpărate în care să intre articole despre jucătorii pe care dumneavoastră considerați că vreți să-i promovați și că merită

Mircea Sandu: Ei se promovează pe valoare… Federația… dumneavoastră să spuneți ”pe ăsta îl vreau… pe ăstălalt”…

Dragoș Năstase: Da… dumneavoastră îi știți, să ne spuneți… ”pe ăsta mă bazez și peste 3-4 ani”… să pot să-l folosesc ca și imagine… cam asta era… mă rog mai era și ce am discutat deja (telefonic, cu Bogdan Nițescu, înaintea întâlnirii – n.a.) cu meciuri la Cluj dacă se poate…

”După ce radem Roșia și Bucium, vine Băișoara”

Mircea Sandu: Ăăă… o să jucam si la Cluj. Meciurile mari le jucăm în București… din mai multe considerente. Perioada de pregătire a echipei este foarte scurtă. În jur de 3 zile. Am baza de la Mogoțoaia unde facem pregătire. După care Olanda, Turcia, Ungaria (echipe din grupa României pentru calificarea la Campionatul Mondial din Brazilia, 2014 – n.a.) jucăm aici. Va spuneam, 50.000 de oameni. Estonia, Andora (echipe din grupa României pentru calificarea la Campionatul Mondial din Brazilia, 2014 – n.a.)… sunt meciuri amicale care mai vin, putem sa le jucam la Cluj, fara nici un fel de problema.

Dragoș Năstase: Bun. Ideea e ca… de ce vrem noi Clujul? DUPĂ CE RADEM ROȘIA ȘI BUCIUM (comună de lângă Abrud, unde de asemenea RMGC vrea să exploateze aur – n.a.), noi mai avem un proiect la Băișoara (stațiune de schi, de lângă Cluj – n.a.)… unde au un fel de ciot de pârtie, acolo mai au, niște clujeni, ei le spun cabane și… probabil o sa fie și acolo un pic de zarvă.Da… și de asta vrem să fie Clujul, de asta AM MAI BĂGAT și în alte echipe din Cluj, fie Clujul pregătit pentru perioada asta. Și dacă nu anul ăsta… anul ăsta un meci mai puțin important… da’ unul mai important anul viitor…

Mircea Sandu (peste Dragoș Năstase): Sigur…

Dragoș Năstase: … ne-ar ajuta foarte mult, dacă avem sprijinul dumneavoastră.

Mircea Sandu: ”De murit, toți murim din ceva”

Mircea Sandu: Noi avem prezentat un pachet pentru ceea ce înseamnă expunere. Ea devine foarte vizibilă… eu nu mă aștept ca presa sportivă să fie foarte favorabilă (parteneriatului cu RMGC – n.a.) … acuma sincer să fiu, dar depinde și de dumneavoastră foarte mult…

Doamna M: Noi avem o influență foarte mare asupra televiziunilor

Domnul T: Și lucrăm cu foarte mulți consultanți… și suntem totdeauna foarte pro-activi.

Mircea Sandu: Sunt 2-3 golani (jurnaliști – n.a.) din ăștia care te înjură… da unu te înjură și te injură o săptămână…

Dragoș Năstase: Da, dar ăla va scrie în pagina 4 și prima pagina va fi cu…proiectul nostru comun. Altfel… Nu poți le-o tai chiar la toți, dar…

Mircea Sandu: Io chiar am încredere… pentru că atâta timp cât în România mineritul a fost una dintre activitățile de bază ale populației… de la 1800 și mai devreme, nu? … dacă vin acuma și spun, uite dom’le, că nu mai fac minerit, pentru că și așa se spune… numai ia, un soi de parte logistică aur, statul e de acord, dar vezi Doamne… Dacă lumea de acolo spune: vreau să mă duc să muncesc în mină…

Domnul T: Aia nu a fost ușor de obținut, zică lumea de acolo: vreau

Mircea Sandu: Sunt de acord. Da e bine ca i-ați convins pe oameni că au nevoie de locuri de muncă. Acuma.. DE MURIT, TOȚI MURIM DIN CEVA. Că ăia din Valea Jiului, au făcut de la… cum se numește asta de… rinichi… aia da…

Dragoș Năstase: aia… silicoză.

Mircea Sandu: … silicoză. Păi frate, toți murim de ceva. Asta este! Am văzut și mineri care au trăit peste 80 de ani.

Domnul T: E un altfel de minerit, ceea ce facem noi acuma, față de ce s-a făcut până acum.

Mircea Sandu: Înțeleg… tehnologie… tot felul de materiale care combat… toate, toate…

Domnul T: Procedeul e simplu…

Dragoș Năstase: NOI TREBUIE SĂ SCOATEM AURUL. ASTA E. Și impreunăcred ne vom ajuta ajungem la aur.

”Banii vin din Canada. Noi trebuie să-i luăm!”

Dragoș Năstase: E OK, luăm oricum mai în amănunt… nu acuma (replici deîncuviințare) discutăm ulterior… V-ați gândit la o perioadă?

Mircea Sandu: Păi… perioada… după părerea mea… trebuie să fie undeva între 3 și 5 ani. Cam acolo văd eu. Facem contractele de 4 ani, în general. Minim 2, maxim 4. Am zis 3-5 pentru ca asta depinde de exploatarea acolo … ca să fie deja niște profituri, ca să zic așa…

Dragoș Năstase: Nu banii sunt problema… deci banii vin ei din Canada,NOI trebuie îi luăm.

Dragoș Năstase: Bun, v-ați gândit și la o sumă?

Mircea Sandu: Păi… vedeți dumneavoastră… analizați și dupa aia discutăm. Pentru noi, un partener, un sponsor oficial, e de la 1 milion în sus de euro, pe an. Deci…

Dragoș Năstase: Asta n-ar fi o problemă. Ma rog, trebuie să ia legătura… să țină … domnul Nițescu cu Domnul T legătura… să facem și noi hârtiile, ca vina banii din Canada

Mircea Sandu: Bineînteles. Toată paleta… Noi am discutat acuma… să ne cunoaștem. Dar paleta este amplă. Denumirea de Roșia Montană sau care ne-o dați dumneavoastră… cred că asta va fi…

Dragoș Năstase: Noi pentru Roșia Montană suntem!

Mircea Sandu: Asta va fi denumirea care va fi promovată… mda… cu toate cele subsidiare, cu jucătorii care au, mulțti dintre ei, au… au susținere populară, ca să zic așa…

Dragoș Năstase: În regulă, păi atunci rămâne să țină colegul …

Mircea Sandu: Sigur că da, acuma vorbim, nicio problemă…

Domnul T: Am deja, am convenit mai multe…

Dragoș Năstase: Io zic că înțelegerea e aproape ca și făcută, și dacă ne grăbim, poate prindem și meciul cu Uruguayul (pe 29 februarie – n.a.) să-l promovăm..

Mircea Sandu: Noi putem să facem oricum, dacă nu apucăm să semnam… peste două săptămâni jucăm… noi o facem un act pentru a deschide… spunem… relația noastră, să punem la meciul cu Uruguayul (publicitate pe National Arena – n.a)…

Domnul T: Rugăminte… Până la semnarea contractului, să nu se dea nimic, nicăieri, nu vrem să apară, să nu fie…

Dragoș Năstase: Deci până nu e contractul, poate mai bine nu, dar oricum… vă spunem dacă e nevoie.

Mircea Sandu: Bun.. ne spuneți dumneavoastră. Pentru că e un efort pe careîl facem… noi îl cumpărăm de la partenerul la care am vândut noi… noi cumpărăm spațiul respectiv… unul, două, trei inele… ăăă… trei banere… ne spuneți dacă e cazul să promovăm… noi promovăm (…) nu, nu, n-are niciun fel de incidență asupra ideii sau asupra Coca-Cola… sau asupra celor cu care mai avem noi contract, Adidas și așa mai departe sau… dacă facem… că suntem acuma pe cale să facem cu o companie Lukoil (?), să-mi vină iarăși cu petrol, n-are nicio legătură cu dumneavoastră… băncile n-au nicio legătură cu dumneavoastră…

Dragoș Năstase: Am înțeles… Atunci noi vă mulțumim de disponibilitate…

Mircea Sandu: Noi vă mulțumim… și mai vedeți ce detalii mai e nevoi…

Dragoș Năstase: Da… se mai discută și cu juriștii… noi facem… mai trebuie niște acte, hârtii, pentru cei din Canada, care livrează banul, dar de-asta suntem aici, să le luăm banii. Ne-a părut bine…

Mircea Sandu: Drum bun. Sănătate…

Atât de ieftin!?!

Ne-am grăbi pe ușă afară. Ne abținem cu greu să nu explodăm. Dar Mircea Sandu ține să ne mai povestească despre prietenului lui, Limoniu (Ioan Mărginean – n.a.), de la Alba Iulia. Și de Cramele de la Jidvei. Așa încât mai plusez o dată: ”Păi atunci, următoarea întâlnire o s-o avem acolo. În crame!”. Râsete. Dăm mâna. Salutăm secretara. Și am zbura pe scări. Dar reușim să ne abținem. Ne controlăm pașii. Ne conduce Bogdan Nițescu, cu liftul.

Domnul T: Foarte frumos sediul.

Doamna M: E atât de frumos! ȘI DE PRIMITOR…”

Hohotele de râs sunt la nivelul gâtului. Întorc capul. Oare ce se mai poate întâmpla? Am ajuns la parter.

Bogdan Nițescu aruncă ultima ”cireșică”: ”Oricum, poate ne vedem la finală, la Europa League. O să facem și pachetele de business, dar, dumneavoastră, oricum… dacă facem parteneriatul… dumneavoastră o să aveți…”

Nu mai pot răspunde. E prea mult. Salut doar din mână. Să nu deschid gura. Închidem ușa federației. S. îmi deschide portiera din stânga. Domnul T. îi deschide Doamnei M. portiera din dreapta. Urcăm și închidem ușile. Mai avem răbdare câteva secunde, până ieșim de pe aleea cu Casa Fotbalului.

După care rup tăcerea: ”Măi… voi vă dați seama că noi stabilisem că suntem dispuși să mergem cu prețul până la opt milioane de euro pentru trei ani, iar ei ne-au vândut naționala cu cinci milioane pentru cinci ani?!”

***

P.S.: Când scriu aceste rânduri (și retrăiesc momentele ireale de la sediul Federației) îmi amintesc de anii studenției. Când ieșeam în stradă după golurile lui Hagi, Răducioiu ori Ilie Dumitrescu, la World Cup 94. Și când plângeam după loviturile de departajare cu Suedia… Off… ani ai inocenței…

***

voxpublica.realitatea.net/exclusiv-cum-am-cumparat-nationala-de-fotbal-a-romaniei-inregistrari-incredibile-cu-mircea-sandu-audiovideo

voxpublica.realitatea.net/mircea-sandu-dracu-sa-i-ia-pe-suporteri-incredibila-vanzare-a-nationalei-de-fotbal-II-asculta-inregistrarea-integral

Anunțuri

Despre Alex Imreh

http://www.aleximreh.ro http://www.facebook.com/alex.imreh 0742-669918
Acest articol a fost publicat în 3. Proteste, acţiuni, Alburnus Maior și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s