Iuliu Maniu a avut în plan sa realizeze o federație o statelor țărăniste – „Mica Europa”. Precursorul acestei idei a fost Milan Hodža, Grupul de la Visegrad a ajuns să se opuna contra birocrației EU, contra unor măsuri progresiste și contra unor măsuri care tind să elimine suveranitatea statelor naționale. Se discută în prezent despre Birocrație europeană vs Suveranism: Cum ar trebui împărțită puterea în UE? Ukraina cu Polonia au o populație la fel de numeroasa ca și Germania, resurse comparabile și din alte puncte de vedere. Luptând contra agresiuniii Rusiei imperialiste conduse de mafia putinistă, Polonia, Ukraina si Statele Baltice devin foarte strâns legate, reluând relații istorice din timpul Uniunii statale polono-lituaniene. O Europa de Est Suveranistă poate fi sufcient de puternică sa reziste imperiaslimelor venite din Est si Vest. Poate ține in echilibru blocului economic dominat de Germania/Franța, imperialismul USA și pericolul mortal venit din Est – o Rusie antidemocratica, condusă de o autocrație asiatică/mafiotă. Acestă Novorossiya e un val nou similar ca și valori/stil cu invaziile mongole/kurgane si evident similar cu stalinismul care a impus comunismul in Romania distrugand elitele, cu efecte dramatice si in postcomunismul ultimilor 33 de ani. Ca dezvoltare economica statele est europene au intererese similare, sa le pui intr-o piata libera sa concureze in conditii „egale” cu economii mult mai dezvoltate ca economia Germaniei e ca si cum ai pune pe ring sa se bata in „mod sportiv” un pugilist categoria mijlocie sau musca contra unui boxer de categie grea.
The Lublin Triangle is a regional alliance of three European countries – Lithuania, Poland, and Ukraine[3] – for the purposes of strengthening mutual military, cultural, economic and political cooperation and supporting Ukraine’s integration into the European Union and NATO. The Lublin Triangle initiative invokes the integrative heritage of the 1569 Union of Lublin.[4]
The Constitution of May 3 was the first written constitution in Europe as we understand it today and only second in the world coming several years after the one adopted in the United States in 1789.
Revista americană Foreign Policy, probabil cea mai influentă publicație în domeniul politicii externe, fondată de legendarul Samuel P.Huntington, lansează un scenariu incendiar. Anume unificarea Poloniei cu Ucraina, ceea ce ar duce la nașterea cele mai mari națiuni europene, stavila perfectă contra Rusiei. Ideea nu e o premieră. Anul trecut, după invazie, ea a fost susținută în Polonia de analiști, de figuri politice, ba chiar și președintele Andrzej Duda a invocat, de Ziua Constituției, nevoia unei ”logodne polono-ucrainene”. ”Imaginați-vă, în schimb, că, la sfârșitul războiului, Polonia și Ucraina formează un stat federal sau confederal comun, fuzionând politicile lor externe și de apărare și aducând Ucraina în UE și NATO aproape instantaneu. Uniunea polono-ucraineană ar deveni cea de-a doua țară ca mărime din UE și, fără îndoială, cea mai mare putere militară a acesteia, oferind o contrapondere mai mult decât adecvată tandemului franco-german – ceva ce lipsește cu desăvârșire UE după Brexit. Pentru Statele Unite și Europa de Vest, uniunea ar fi o modalitate permanentă de a securiza flancul estic al Europei de agresiunea rusă. În loc de o țară divagantă și oarecum haotică, de 43 de milioane de locuitori, care zăbovește în no man’s land, Europa de Vest ar fi protejată de Rusia de o țară formidabilă cu o înțelegere foarte clară a amenințării rusești. „Fără o Ucraină independentă, nu poate exista o Polonie independentă”, a afirmat faimosul lider polonez interbelic, Jozef Pilsudski, care susținea o federație est-europeană condusă de Polonia, incluzând Lituania, Belarus și Ucraina, practic o recreare a comunității medievale. SUA pune, deci, pe tapet, deocamdată subtil, printr-o portavoce respectabilă, ideea construirii artificiale a unui stat nou în Europa, cu cea mai mare suprafață de aproape un milion de kilometri pătrați și cea mai mare populație, cca.80 de milioane, egalînd Germania. Ori poate tocmai egalarea Germaniei o fi miza?
A prominent voice calling for Polish-Ukrainian reconciliation in the final decades of the twentieth century was Pope John Paul II. Elected to head the Catholic Church in 1979, this “Polish Pope” backed efforts to heal historic wounds between Poland and Ukraine while also supporting the liberation of both countries from Soviet Communism. In the 1980s, official Catholic journals in Poland with large circulations published a number of relatively objective articles about Ukraine. During the same period, Poland’s Solidarity movement and other opposition groups published thousands of journals, newspapers, books, and leaflets that supported reconciliation with Ukrainians.
Solidarity was legalized in 1988 at around the same time as Ukraine’s Rukh movement emerged as the main opposition force in Soviet Ukraine. The two opposition movements cooperated to develop their activism, with Solidarity leaders attending the September 1989 inaugural congress of Rukh in Ukraine. Fifteen years later, Solidarity leader Lech Walesa would appear on the stage in Kyiv during Ukraine’s 2004 Orange Revolution. Poland was also prominently represented during the 2014 Euromaidan Revolution, with many Polish politicians and activists visiting the Ukrainian capital to show their support.
It is now clear that the foundations of Polish-Ukrainian reconciliation had already been laid when the Soviet Empire disintegrated in 1991. Subsequent Polish support for independent Ukraine built on decades of efforts to overcome conflicts, stereotypes, and mutual distrust. Russia’s full-scale invasion of Ukraine has now further cemented the deep understanding between Warsaw and Kyiv that their fates and security are irrevocably linked.
Today’s Poland stands shoulder to shoulder in support of Ukraine as it shields Europe from the renewed threat of Russian imperialism. If Putin’s invasion is defeated, this Polish-Ukrainian partnership will likely grow stronger still and could become a major force in European politics.
With a combined population of over eighty million along with two of Europe’s most powerful armies, a shared strategic vision, and huge scope for further economic growth, Poland and Ukraine have the potential to form a formidable geopolitical double act. Together, they could prove capable of challenging the traditional dominance of Western Europe and permanently altering the balance of power on the continent.
a3f 