Economia Civica

Ovidiu Hurduzeu: Criza mondială actuală este una de sistem. Asistăm la prăbuşirea unui mod de viaţă şi producţie rezultat în urma a două revoluţii. Pe de-o parte, revoluţia culturală a “noii stângi”, începută în anii 1960, care a produs un relativism generalizat, o societate fragmentată şi distrugerea valorilor tradiţionale, deci un libertarianism cultural, iar pe de altă parte, un libertarianism economic susţinut de dreapta neoliberală, declanşat prin decizia politică a Administraţiei Reagan, urmată la scurt timp de conducerile altor mari economii dezvoltate, de a relaxa legile antimonopol. Odată ce mecanismul “dereglementărilor” s-a pus în mişcare, el nu a mai putut fi oprit. Dreapta neoconilor (neoconservatorii) nu a făcut decât să continue în plan economic excesele din plan cultural ale stângii. Potrivit actualului “rege-filosof” al conservatorilor britanici, Phillip Blond, libertarianismul cultural şi cel economic au avut o agendă comună, ambele susţinând o ideologie liberală denaturată. Şi nu numai o ideologie denaturată, cât mai ales o antropologie anticreştină. În locul persoanei, în sens creştin, care există numai în comuniune cu celelalte persoane, unice, libere şi responsabile, neoliberalismul a pus individul monadic condus doar de propriul interes egoist.

Celelalte modele economice promovează pe homo oeconomicus, care nu este o persoană, ci un mijloc, o “resursă umană”, exploatat ca marfă sau ca sursă de profit. Economia civică promovează dezvoltarea durabilă şi la scară umană, şi nu un progres nesăbuit, de dragul progresului; hiperindividualismul este înlocuit de personalism, în care interesul personal este urmărit cu responsabilitate şi armonizat cu cel al comunităţii.

Economia civică propune răspândirea largă a proprietăţii productive sub forma unor entităţi mici şi mijlocii care funcţionează “în reţea” sau în asociaţie unele cu altele. Numele de distributism, sub care mai este cunoscut modelul, nu înseamnă “distribuirea bunăstării/bogăţiei” din modelul socialist, ci distribuirea proprietăţii productive, aici intră şi cunoştinţele, prin protejarea, stimularea mici proprietati si a proprietatii ”cooperatiste”. Nu avem capitalism adevarat pt ca nu avem destui capitalisti. Nu este vorba numai de o schimbare de model economic, ci de o întreagă paradigmă socială şi culturală.

Modelul nu este “de import”, deşi a fost teoretizat, la începutul secolului al XX-lea, de gânditorii catolici G.K. Chesterton şi Hillaire Belloc. În trecutul nostru, distributismul a stat la baza economiei ţărăniştilor lui Ion Mihalache, dar îl regăsim şi în modurile populare de guvernare şi funcţionează cu succes, azi, în multe locuri de pe glob. Două exemple concludente: cooperativele Mondragón din Ţara Bascilor, cu cei 100.000 de proprietari-lucrători şi 50 de ani de activitate încununată de succes, şi economia civică a Emiliei-Romagna, unde 40% din PIB provine de la firmele care lucrează în sistem partenerial şi asociativ. Este o economie a libertăţii şi demnităţii umane. O economie a dăruirii şi frăţietăţii. O propunere fireasca  de scoatere a României din criză.

Alex Ciolan : In esenta, distributismul vizeaza diseminarea cat mai larga a proprietatii productive (pamant, unelte, echipamente etc.), pentru ca lucratorul sa nu mai fie sclavul salariat (proletar), ci proprietar-producator, adica o persoana demna si libera, a carei bunastare depinde doar de ea insasi si de cooperarea cu semenii sai. Principiul subsidiaritatii, fundamental pentru intelegerea distributismului, ar putea fi comprimat in propozitia „Ce e mic e frumos”. Altfel spus, economia trebuie sa ramana la un nivel uman, sa se umanizeze. Cat despre solidaritate ca principiu al vietii economice, reprezinta o inversare a principiului capitalist al concurentei. Solidaritatea presupune colaborare, nu competitie, iar scopul ei nu este profitul, ci binele comun. O economie bazata pe altruism, nu pe egoism. Pentru a realiza o economie care in viitorul apropiat sa reuseasca sa se puna in slujba binelui comun national si mondial, este oportun sa se aiba in vedere acest inteles largit al initiativei antreprenoriale”.

Deci cele trei principii fundamentale aflate la baza unei economii distributiste sunt: 1#proprietatea asupra mijloacelor de productie (o lume a micilor proprietari), 2#subsidiaritatea (totul se pastreaza la nivelul cel mai mic posibil, pentru a nu indeparta omul de productie si a impiedica birocratizarea) si 3#solidaritatea. O economie a libertatii si a demnitatii umane. O economie a moralitatii. O economie atat de revolutionar-subversiva, incat numele ei nu figureaza in dictionare, chiar daca in realitate a functionat in trecutul nostru (cooperativele interbelice ale ?ărăni?tilor lui Ion Mihalache) si functionează, infloritoare, in diferite colturi ale lumii (Tara Bascilor si Emilia-Romagna sunt doar doua exemple). O economie promitatoare, pentru viitor.

<Distributism = capitalism cu constiinta, economie civica, economie personalista, economie la scara umana, economie etica, economie sustenabila, economie participativa, capitalism popular. Economie mixta, sprijin maxim dat formelor de productie asociative, cooperativelor. Pentru agricultura eco/bio sustenabila – contra agriculturii industriale chimizate, permacultura versus OMG. Neo-liberalismul = 5% versus 95%,  sustine doar Big Business si Monster State, distributismul trebuie sa faca invers, sa transforme majoritatea populatiei intr-o clasa mijlocie ce detine puterea economica si politica. >

Irina Bazon : Printre colaboratorii dlui Hurduzeu se numără prof. dr. Mihaela Firsirotu irinamonica.wordpress.com/interviu-pentru-romania-libera, academicianul Yvan Allaire crip.ro/articol, precum ?i economistul, profesorul universitar John Medaille, din care am tradus o carte – Spre o piaţă cu adevărat liberă. Sunt solutii care provin dintr-un model, ingropat acum in uitare, care a fost un succes istoric la noi in perioada 1864 -1947, inainte de ciuma comunista (emilia-corbu-ce-este-cooperatia; emiliacorbu.ro/din-nou-despre-cooperatia-istorica). Această istorie a fost stearsă sistematic de către regimul comunist din manualele de istorie, lipsind ?i dupa 1989 din istoria oficială. A fost o ordine a normalită?ii sus?inută de martiri ai acestui neam, precum Ion Mihalache si Mircea Vulcanescu. O ordine care pornea de la satul tradi?ional, de la principiile crestine, cu accent pe valorile familiei. Modelul acesta, numit “distributism” de catre Chesterton, este inspirat ?i din cooperativele din Estul Europei, din perioada interbelica.

Phillip Blond: Adevarata politica a viitorului va fi anti-oligarhica. Din ce in ce mai mult atat elitele statelor autoritare cat si cele ale statelor democratice par de o asemanare izbitoare. Occidentul producea elite animate de un spirit de sacrificiu; acum are elite care isi servesc cu asiduitate doar propriile interese. Prea multe dintre institutiile noastre sunt corupte si prea multi dintre liderii nostri se amagesc cu ideea falsa ca interesele lor sunt si ale noastre. O revolta impotriva oligarhiei va defini atat statele din Estul Europei cat si pe cele din Occident, si va trebui in mod necesar sa apelam la noi si neasteptate resurse pentru a da forma unui nou idealism politic. Noul idealism va fi romantic, etic si poate religios. Va creea o noua economie politica care va raspandi proprietatea si va inlatura intr-o foarte mare masura barierele care stau in fata patrunderii micilor entitati economice pe piata. Va insista asupra educatiei continue si va inlocui democratia reprezentativa cu cea participativa. Instrumentul noului idealism va fi asocierea iar metoda sa se va baza pe relatiile umane. Fundamentul sau va fi increderea; noul idealism va fi transmis cu bucurie. Resursele sale vor fi globale dar concretizarea va fi locala. Va fi triumful sferei “micro” si infrangerea sferei “macro”. Va fi orizontal in loc sa fie vertical si va face popular conceptul de “peer to peer” (procesele in parteneriat). Periferia va deveni noul centru. Noul idealism va consta in faptul ca producatorul va fi si consumator, clientul va fi si sustinatorul. Va fi comert etic si piata morala. Va promova scopurile si nu mijloacele, teleologia si nu anarhia. Virtute si nu utilitarism, ierarhie combinata cu democratie. VA FI INSTAURAT MAI REPEDE DECAT CREDETI.

Un răspuns la Economia Civica

  1. Pingback: Obiectiv final – economia civică, după modelul emilian. Calea – o îmbinare între o bază civilă larg distribuită și un leadership vizionar/charismatic. Resursele există, mai trebuie structurare. | Alex Imreh

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s